You are my life – TGP 2013

11 Jun

Perspectiva unei coriste fidele.

TGP 2013 (1)

Anul acesta TGP merită cele mai bune recenzii. Așa că mi-am adus aminte cum funcționează wordpress-ul și am revenit în lumea blogging-ului tocmai pentru a mă asigura că măcar cineva va acorda evenimentului o descriere pe măsură.

Este primul an în care Timișoara Gospel Project se încumetă să ofere publicului timișorean două concerte într-un weekend. Și după doar o săptămână de repetiții! Cei care au participat și la proiectele „Gospel fără bariere”, din cadrul Asociației Culturale TGP, știu că o săptămână e un fel de „muuuult timp”. Dar tot nu e înde-ajuns ca să fim luați drept profesioniști. Pardon, în alți ani nu era înde-ajuns… pentru că după serile de 8 și 9 iunie, de anul acesta, tot publicul ar fi jurat că suntem cel mai bun cor din vestul țării.

Trebuie să recunosc, aveam ceva dubii în privința spectacolelor. Credeam că ploaia de sâmbătă ne va înjumătăți numărul de spectatori, și că duminică vor veni mai puțini sau poate chiar aceeași din ziua precedentă. Dar în ambele seri am avut sala PLINĂ de spectatori minunați, care ne-au aplaudat  atât de mult încât aproape că au egalat durata cântecelor. Iar spre bucuria noastră, duminică am avut un cu totul alt public în sală. Nici nu-mi pot imagina ce simțea dirijorul nostru, Dominic. Veniseră peste 1000 de oameni în două zile să vadă niște amatori pregătiți de el, (amatori care poate n-au mai pășit pe o scenă în viața lor), în ciuda vremii urâte, în seri de weekend, numai și numai pentru a fi cuceriți de muzică gospel și înduioșați de cauza noastră.

TGP 2013 (3)

TGP a crescut. Și cu toate că n-am fost alături de Dominic Samuel Fritz încă din primele ediții, am putut totuși vedea o evoluție incredibilă în doar acești ultimi 4 ani. Eu nu auzisem de TGP (sau de DSF) până în ziua în care o prietenă mi-a povestit că există un cor care organizează un concert în fiecare an pentru un scop caritabil. Exista și foarte puțin interes din partea presei la „When you believe -TGP-2010”, primul concert la care am participat. De doi ani, însă, am fost invitați ca și cor întreg în direct la TVR Timișoara. Nimeni nu ne mai poate ignora în Timișoara. Nu mai suntem doar un cor. Suntem un fenomen care merită atenție. (Presa încearcă acum să ne ajungă din urmă).

Poate că nu este cel mai original proiect din lume, dar ar fi practic imposibil să recreezi un alt „TGP”. Marea parte a succesului nostru se datorează publicului extraordinar, timișorean. Nu poți face așa ceva decât în Timișoara! Drumul pe care l-a parcurs Timișoara Gospel Project este unic și de neegalat. Alături de un dirijor carismatic, concertele TGP reușesc să transpună publicul într-o atmosferă religioasă/spirituală, chiar și în cadre nereligioase/laice (Palatul Baroc, Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”, Filarmonica Timișoara). Nu te simți întocmai ca la biserică, deoarece nu aparținem unei anumite confesiuni. Dar faptul că ortodocșii, catolicii, protestanții și neo-protestanții pot cânta împreună despre Dumnezeu este însuși o dovadă a puterii spirituale pe care o avem.

gospel (60)

Cred că nu exagerez atunci când spun că duminică, 9 iunie, a fost cea mai mare realizare a noastră ca și TGP-iști. Sonorizarea și luminile au fost perfecte. Band-ul a fost perfect. (Band-ul este una dintre puținele componente profesioniste ale TGP-ului). Totul s-a auzit incredibil, de oriunde din Sala Capitol. Nu am mai avut până acum o sonorizare atât de bună. Și de aceea spun că publicul n-a văzut nicio diferență dintre noi și un cor profesionist.

Am fost diferiți anul acesta și dintr-un alt punct de vedere. Aveam un alt Dominic. Un Dominic mai îndrăzneț din punct de vedere artistic. Citez: <<Hai să avem un cor mic și un cor mare la „Standing in the need of prayer”. Hai să avem melodii în care cânte mai mulți soliști împreună. Hai să facem niște pauze dramatice. Hai că la „aaaaaa” vreau să sune cât mai gospel! Hai să facem o intrare cu spatele la „Awesome God”. Hai să facem semne speciale pentru când se termină melodiile. Hai să avem sopran 1 și sopran 2 la „Soon and very soon”. Hai să nu respirăm după anumite cuvinte la „Abide with me” … hey! am zis că nimeni nu respiră după „with”, NIMENI! Vedeți că vine poliția respirației! >> șamd.

Toate aceste lucruri „mărunte” în sine au fost chiar foarte dificil de realizat. And, believe me, they made a huge difference. Îmi place că schimbăm câte ceva la o melodie mai „veche”. Mulți oameni revin la TGP și presupun că e mai simplu să învățăm lucruri noi la melodii deja cunoscute, decât unele complet noi. Tare mult aș vrea în viitor să facem un CD marca TGP. Să ne înregistrăm chiar live la un concert și să facem istorie. M-aș bucura enorm să le dau nepoților să asculte așa ceva.

963944_666049796743931_1902169403_o

Cum am spus, de 4 ani mă implic în TGP ca și coristă. Evenimentul are loc, de regulă, în timpul sau în apropierea sesiunii de vară, iar în acest an, în special, a fost o adevărată provocare să îmi împart timpul de studentă la zi. Nu vreți să știți până unde m-a dus stresul, dar nu am putut renunța la TGP. Știam că sacrific nervi și ore de somn, dar cum să nu fac asta? Cauza pentru care cântăm este atât de importantă.

O mare parte din formarea mea personală se datorează faptului că părinții mei mereu s-au implicat în astfel de proiecte. Am un mare respect pentru ei și pentru oricine reușește să facă p schimbare bună în lume. (În plus, eu am și crescut cu muzica gospel. Când aveam 5 ani, tatăl meu m-a pus în fața întregii biserici evanghelice să cânt „Fairest Lord Jesus” de una singură). Și tind să cred că scopul caritabil TGP nu este unul aleatoriu. Nu știu cine a decis să donăm banii de la concerte Centrului de Îngrijire Paliativă de tip Hospice – Casa Milostivirii Divine, dar nu cred că ar fi putut să aleagă o cauză mai potrivită.

Dominic vorbește mult despre cauza aceasta la fiecare concert, dar aș vrea să adaug ceva despre legătura dintre muzica gospel și moarte. Ceva personal. Bunica mea ortodoxă a murit de cancer acum 2 ani, iar înainte să plece dintre noi a cerut să se cânte „muzica noastră” la înmormântarea ei. Bunicul meu baptist, după o luptă grea cu Parkinson și probleme cu inima, i-a cerut pastorului să cânte împreună cu el o piesă de gospel cu o seară înainte să moară de infart. Gospel-ul este prezent, într-un fel sau altul, (și) la sfârșitul vieții.

gospel (54)Modul în care vorbim despre moarte în societatea noastră ne definește într-un fel sau altul. Și cred că această cauză pentru care cântăm este mai mare decât centrul la care trimitem fiecare leu, este o cauză în sine. Și sunt mândră că fac parte din transmiterea acestui mesaj. Și da, am plâns la melodia „Abide with me”. Sper să nu se vadă pe filmare.

Ca să închei această super lungă postare pe un ton mai fericit. Aș vrea să spun (din nou) că totul a ieșit mai bine ca niciodată. TGP nu a fost niciodată atât de bun ca anul acesta. Felicitări tuturor și multe multe muțumiri echipei de organizare, sponsorilor, și, nu în ultimul rând, band-ului (Petre Ionuțescu, Marcelle Poaty-Souami, Mihai Moldoveanu, Arpi Kajtar și Sergiu Cătană)!

Dacă ar fi, however, să schimb un lucru la această ediție, ar fi (mai mult ca sigur) numele. Sorry guys, dar încă de la repetiții am considerat că trebuia să fie „Take us through the storm”, nu „You are my life”. Nu doar din cauza vremii, care btw s-a îmbunătățit remarcabil deja după primul concert (God was listening). Ci pentru că a fost piesa perfectă. Are toate elementele unei melodii frumoase. Are strofe delicate, un refren forte, plin de pasiune, și se simte că a fost compusă de un om care chiar își dă silința, an de an, să iasă totul bine.

Mulțumesc pentru acest cântec, Dominic! A fost finalul perfect pentru TGP 2013.

O altă intrare prin efracţie.

30 May

În seara de 28 spre 29, dormeam liniştită acasă cu prietenul meu, când a început să bată cineva în geam cu ceea ce părea a fi un obiect ascuţit. Era ora 03:01, şi ce mai… ne-am speriat ca mâţele şi ne-am ascuns sub plapumă, sperând să plece cel/cei de la geam. Dar zgomotele nu încetau, de fapt se auzea din ce în ce mai tare că cineva încerca să intre prin geamul din camera surorii. Ceva a scârţâit, apoi s-a auzit un “buf”, ca şi cum ceva a picat de la acel geam.  Bogdan nu a mai rezistat. A făcut ce ar fi făcut orice bărbat curajos. A chemat poliţia.

(Dragule, serios acum, mulţumesc că ai fost acolo, ştiu că nu m-aş fi descurcat singură. Te iubesc!).

În tot acest timp, am refuzat să trag draperiile şi să dau ochii cu musafirul nepoftit. O fi fost sau nu o greşeală, (veţi afla mai jos), dar pentru mine, în acel moment, nu a contat cine încerca să-mi spargă casa.

Şi a venit poliţia… şi desigur că l-au găsit pe fratele meu afară, lângă gratiile rupte de la geamul nostru, (iată explicaţia pentru “buf”). Şi desigur că au mers la el şi l-au întrebat: “Tu ai chemat poliţia?”.

Serios acum… primeşti apel de urgenţă că cineva sparge casa altcuiva, iar tu îl găseşti pe unu în faţa casei şi presupui că el nu este infractorul? Mă rog… şi ne-au sunat cu număr ascuns şi ne-au spus să deschidem uşa, şi au intrat frumos să ne interogheze, să stabilească cine este rudă cu cine, să înţeleagă cine este locatar şi cine nu… şi nu în ultimul rând, să ne ia datele. Ne-am certat, ne-am calmat, ba singuri ba cu ajutorul poliţiştilor, şi după vreo juma de oră am ajuns la concluzia că este “o problemă de familie”. Nimeni nu a depus plângere, totul a fost ok cu excepţia explicaţiilor pe care trebuia să i le dau lui tata dupaia.

Acum stăm cu ditamai gratia pe hol şi cumva toată lumea este supărată pe mine…

Cât despre fratele meu, nu cred că mă va mai vizita prea curând. După toată nebunia asta, nici nu a mai rămas la mine… a dormit la un prieten.

Firme vechi – judeţul Hunedoara.

24 Mar

Hunedoara.

Cafea, dulciuri, bere, răcoritoare la pahar.

Loz în plic.Textile.

Sera de flori.Cooperativa Drum Nou.

Alt magazin…

Maverick, coffee and pub.

Restaurantul Corvin.

Deva.

Carul cu bere.

Magazinul Balanţă.

PrimaVară.

1 Mar

De ce îmi place 1 Martie, şi totuşi nu-mi place primăvara? Lăsând la o parte florile şi mărţişoarele primite, îmi place această zi, această primă zi de primăvară, pentru că ea aduce promisiunea altor zile… care trebuie să sosească în curând, sau cât mai curând. Această zi aduce promisiunea Verii, pe care o prefer, dar care ştiu că nu poate ajunge la mine, decât prin primăvară… prin urmare, acest tribut.

Budapesta.

1 Mar

Sunt foarte multe clădiri vechi  în Budapesta, şi foarte bine păstrate. Am fost luna trecută, de „Ziua Îndrăgostiţilor”, şi mi-a plăcut în special faptul că multe din magazine încă îşi păstrează vechile firme, iar cu toate că aş fi vrut să fotografiez mai multe, doar pe aceastea le-am înţeles, :).

Fetița în Zaț, de dragul Dragobetelor.

24 Feb

Luna aceasta am lucrat în zaț pe o temă anume, lucru oarecum nou printre celelalte creații de până acum, dar foarte promițător pentru evoluția mea de „writeriță în cafea”.  Am ales să fac personaje care ar putea fi clasificate într-o „Familie”. Totul a început cu un om mic în zaț, de care mi s-a făcut drag și am decis să-i fac și o iubită… mai apoi, în mintea mea, s-au căsătorit, și din ce a început ca o glumă pe facebook, m-am văzut îndatorată față de fanii Domnului și Doamnei Zaț să le fac și copii. Aceasta este fata lor cea mare, ultimul personaj creat din această serie, și cea mai reușită fetiță în zaț de până acum.

Mi-a plăcut să lucrez cu Familia Zaț, pozele cu ceilalți membrii vor urma, în seara asta am vrut doar să pun ceva simbolic de dragul Dragobetelor, căci fără acea poveste fictivă de dragoste dintre D-l și D-na Zaț, această fetiță „nu s-ar fi născut”.

Zaț în halbă.

10 Jan

Am primit această halbă de Anul Nou, și desigur, ce mi-a putut trece mie prin cap… posibilitățile nelimitate pentru și mai multă joacă în zaț! Pentru prima oară, se poate vedea lucrarea de pe ambele părți. Inimioare simple, aproape simetrice, de jur împrejur.

Sunt foarte mândră de cum arată, atât de mândră încât, (noutate!), m-am pozat și eu alături. Un alt lucru nou este introducerea oglinzii în fotografii, lucru de care, (și o spun pentru a doua oară), sunt foarte mândră!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.