De ce îmi place 1 Martie, şi totuşi nu-mi place primăvara? Lăsând la o parte florile şi mărţişoarele primite, îmi place această zi, această primă zi de primăvară, pentru că ea aduce promisiunea altor zile… care trebuie să sosească în curând, sau cât mai curând. Această zi aduce promisiunea Verii, pe care o prefer, dar care ştiu că nu poate ajunge la mine, decât prin primăvară… prin urmare, acest tribut.
Luna aceasta am lucrat în zaț pe o temă anume, lucru oarecum nou printre celelalte creații de până acum, dar foarte promițător pentru evoluția mea de „writeriță în cafea”. Am ales să fac personaje care ar putea fi clasificate într-o „Familie”. Totul a început cu un om mic în zaț, de care mi s-a făcut drag și am decis să-i fac și o iubită… mai apoi, în mintea mea, s-au căsătorit, și din ce a început ca o glumă pe facebook, m-am văzut îndatorată față de fanii Domnului și Doamnei Zaț să le fac și copii. Aceasta este fata lor cea mare, ultimul personaj creat din această serie, și cea mai reușită fetiță în zaț de până acum.
Mi-a plăcut să lucrez cu Familia Zaț, pozele cu ceilalți membrii vor urma, în seara asta am vrut doar să pun ceva simbolic de dragul Dragobetelor, căci fără acea poveste fictivă de dragoste dintre D-l și D-na Zaț, această fetiță „nu s-ar fi născut”.
Am primit această halbă de Anul Nou, și desigur, ce mi-a putut trece mie prin cap… posibilitățile nelimitate pentru și mai multă joacă în zaț! Pentru prima oară, se poate vedea lucrarea de pe ambele părți. Inimioare simple, aproape simetrice, de jur împrejur.
Sunt foarte mândră de cum arată, atât de mândră încât, (noutate!), m-am pozat și eu alături. Un alt lucru nou este introducerea oglinzii în fotografii, lucru de care, (și o spun pentru a doua oară), sunt foarte mândră!
Într-o zi cu mult chef de băut cafea și desenat animale…
Editate în altă zi, cu chef de efecte oglindă…
Înainte să trageți concluzii pripite, nu, nu este un ren, este o girafă.
…
Mă mir cum de n-am desenat fluturi până acum în zaț…
Apart from working with coffee grounds, I also play with coffee foam :). Sometimes it’s letters, but mostly just hearts. I love hearts… I heart hearts.
Aveam o dată de gând să fac poze la cât mai multe firme vechi din Timișoara, și am tot amânat până când mi s-a părut că ideea își pierduse tot farmecul. Dar ieri am dat peste această clădire veche din Piața Traian și, ce pot să spun, m-am îndrăgostit de firma ei. Poate totuși într-o zi mă voi apuca serios de acel mic proiect foto… poate că această poză e doar începutul.
I intentionally avoided the word “cup” in my title… you know why, and if you don’t, good for you!
So basically I’m having a coffee and start showing off my “writing skills”, and I see that both friends want me to “en-coffee” their names on the inside of my mug, so I did, and was very pleased with the results.
People have asked me how I do it, and well… it’s really really easy. The coffee will stick to the edge of the cup, I just lift it there and tidy it with a tea spoon. I’ve never been great at art, but I do have a lot of patience sometimes.
Yes, there’s a fake mouth on the table.
And yes, I do actually stare like this when I’m concentrating:
Si Eu POT. 