În sfârşit am mers şi eu la „chestia” asta. Spun în sfârşit pentru că în liceu nu îndrăzneam să mă dau drept studentă, poate majoră, dar studentă nu, în nici un caz… Şi da, pentru mine era o diferenţă. Eu am împlinit 18 ani de-abia după liceu… deci se înţelege. Preferam să fac lucruri pe care orice liceancă majoră le-ar fi putut face, şi am lăsat deoparte evenimentele studenţeşti pentru anii de facultă.
Mă rog, hai să vă vorbesc de fest. În primul rând, programul arată minunat. Foarte multe activităţi, foarte puţin timp, şi foarte urâtă vreme. Workshopuri, expoziţii, vernisaje, graffiti, dezbateri, conferinţe, târguri, proiecţii de filme, concerte, (after)party-uri şi piese de teatru.
Marţi, 11 Mai. Am fost la zidul de graffiti din Unirii, i-am văzut pe oameni la treabă. Peste tot numai can-uri, pensule, vopsele, stencils, vreo două scări şi ceva scaune. Lucrarea finală nu e tocmai ceva „de poveste”, dar arată mult mai bine decât ce era acolo iniţial, adică nimic.
Joi, 13 Mai, hmm.. destul de dezamăgită. Trebuia să fie ceva party în Setup, după ceva concert. Dar acel ceva concert a mai durat o oră şi ceva, iar eu, Dutzy şi Moke ne cam pierdeam răbdarea. Iar când a venit totuşi vremea pentru acel ceva party… după prima „melodie” am zis, „Ok, hai înapoi în Unirii.” Cred că singurul lucru plăcut din seara aia a fost atunci când formaţia din Setup (da, nici nu ştiu cum îi chema) a cântat „Californication”, evident nu melodia lor, dar na… a cam meritat să lălăim o oră pentru ea. Celelate melodii, alea originale, erau ok… adică se vedea că băieţii puteau să cânte. Doar că, atunci când le ascultai, găseai prea multe asemănări între ele… şi mai rămânea doar foarte puţin din „farmecul” lor.
So we left, and I froze on the concreet benches in Unirii Square. But it was ok, and I didn’t mind walking home alone either. It was good to just go out and spend some time away from the computer.
Moving on… Vineri, 14 Mai. Am mers şi eu la un workshop de filosofie… probabil vă întrebaţi ce naiba e aia, dar nu o să vă explic acum. Esenţial e că mi-a plăcut. Apoi am fost să pun nişte bigudiuri pe Dutzy… (în păr desigur, că doar nu altundeva). Şi în tot acest timp, l-am mai convins şi pe Jerry să iasă la o cafea, şi pe Roxana să vină cu mine la teatru, (ea a venit şi la cafea, dar asta doar pentru că era prin zonă), şi am mai mâncat şi ardei umpluţi, făcuţi de Dutzy cu multă dragoste! Yey me! Personal mi-a plăcut ce avea Jerry de făcut în ziua asta: Go pay bills, meet with Carmen and Roxana at Starbucks, buy Carmen a hot chocolate, drive Carmen and Roxana to „Casa Studenţilor”, leave them there, go get more money, go get drunk with a stranger, start liking that stranger, try and get home somehow, sleep.
Haha, he is going to kill me for this. Dar nu m-am putut abţine. Scuze…
Bun… teatrul de Vineri a însemnat două piese: „Ursul” şi „MIR, o trilogie”. Primul l-am mai văzut, dar nu tot fiindcă a trebuit să fug până acasă înainte să se termine… deci a fost frumos că am apucat să văd sfârşitul măcar de data asta. Aş spune că e o piesă faină şi comică, pe care o poţi vedea de mai multe ori fără să te saturi de ea. „MIR” cuprindea trei monologuri, a trei personaje diferite, din trei perioade diferite. A fost interesant modul în care povestea „creştea” cu fiecare monolog, aflai aceleaşi lucruri din mai multe perspective, iar lucrurile pe care le aflai de-abia după primul monolog, îţi schimbau cumva părerile deja făcute în urma lui… încât nu mai puteai fi sigur care personaj cunoştea adevărul.
Sâmbătă, 15 Mai. Sfârşitul experienţei de Studentfest, pentru mine. Am fost din nou la teatru la Casa Studenţilor, la „Singurătatea laşităţii sau cocoşul de noapte”. Mda, ştiu cum sună. Nu pot să spun că mi-a plăcut în mod deosebit, subiectul era cam slab, eşecul relaţiilor a două cupluri, şi una dintre actriţe nu prea şi-a dat silinţa să joace… Dar na, nu toate piesele la care mergi sunt de premiat.
Pe la ora 12, am zis „what the hell, intru imediat în sesiune, hai să mai incerc să ies”. Ştiam că Dutzy mergea în Setup aşa că ne-am întâlnit pe-acolo. În sensul de ea stătea undeva la colţul străzii cu o pungă de chipsuri şi aştepta să se termine concertul rock de dinăuntru. Ce noroc pe noi… A început şi party-ul pe la 2:30, yey! Nu sunt sarcastică, chiar a fost yey! A meritat până la urmă, a fost cel mai bun party din Setup la care am fost anul ăsta. Am stat la Reggie, Jigga, si Punct & Roman. La 5 dimineaţa am zis că ar fi cazul să pornesc spre casă, cu toate că aş mai fi stat încă două ore. Dar când ştii că eşti o leneşă dimineaţa, şi mai tre să prinzi şi trenul, a păi, 5 dimineaţa e limita.
Deci asta am făcut eu anul ăsta de Studentfest. Nimic prea deosebit, dar nimic prea plictisitor. La anu, mai vedem :).
Tags: film, graffiti, osut, reevolutie, Setup, studentfest, teatru, timisoara
Si Eu POT. 